“Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.

O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el.

Și aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul și glasul lor merge până la marginile lumii.” Psalm 19:1-4

Doamne vorbim adesea prea mult, argumentând că ceilalți au nevoie de cuvintele noastre. De parcă noi le știm cel mai bine pe toate.

Dar învață-ne să fim acest răsunet tăcut, precum cerurile, care fără vorbe și fără cuvinte, străbate dincolo de o sumedenie de cuvinte.

Învață-ne să fim acea lumină tăcută care e far pentru cei din jur, chiar neobservată fiind.

Învață-ne să avem acel parfum duhovnicesc, chiar și atunci când spinii năpădesc.

Cuprinde-ne pe toți în bunătatea Ta!

cerul ... de la fereastra mea!