Când sufletul tău nu se închină în fața Creatorului 

Când nu-ți recunoști nimicnicia și neputința ta umană

Când nu accepți mâna Sa străpunsă, prin Har să te ridice

Ești condamnat să te închini celui ce la urmă sufletul îți va ucide.

Nu există cale de mijloc,

Nu poți îmbrățișa la nesfârșit indiferența.

Nu poți nega nevoia aprigă de Dumnezeu

Ce arde nestăvilită în sufletul tău.

Dar nu uita alegerea îți aparține

Și chiar de nu vrei s-o declari în gura mare

Umblarea ta va arăta neîntârziat 

Cine-i stăpân pe viața ta de om pribeag.

Citesc "Intelectualii", o carte despre mari talente ale lumii:  Rousseau, Shelley, Tolstoi etc. 

Toți, oameni care l-au respins pe Dumnezeu și mă înfior de felul în care și-au trăit viața. 

Povestind azi cu sora mea despre carte, ea remarca ce diferență colosală există între viețile acestor oameni și viețile marilor oameni care l-au iubit pe Dumnezeu și s-au dedicat Lui. Oameni precum: Richard Wurmbrand, Billy Graham etc.  
Astfel s-au născut aceste versuri prin care vreau să ne reamintim din nou că fără Dumnezeu suntem pierduți.

Ianuarie 2020