Munții te-ascultă și marea și vântul,

Balena și peștii și corbii.

Dar omul - coroana creației Tale,

Se-afundă ades în neascultare.

Și-apoi se întreabă:

De ce sunt războaie,

De ce sunt crime

Și-atâta cruzime?

De ce sunt atâția copii suferinzi,

De ce există boală și oameni flămânzi?

DE CE? Răspunsul e unul singur:

Pentru că tu omule n-asculți.

Ești vinovat de toate aceste rele

Și undeva-n adâncul inimii, tu știi că e așa,

Dar e mai simplu să dai pe altul vina

Pe vremuri, societate și chiar pe Dumnezeu.

Acum că te tot lauzi că ești mai înțelept

Că poți dezlega mistere, că te-ai iluminat

Că ai la îndemână știința, cunoștința

E în sfârșit momentul să fi mai asumat.

Și e deajuns să te întrebi de ce natura Îl ascultă?

De ce toți oamenii care L-au ascultat,

Au avut pace și o direcție precisă

Și viața lor complet s-a transformat.

Acesta e misterul ascultării

Față de Cel ce te-a creat după al Său chip.

El e Atotștiitor și Atotputernic

E vrednic să-L asculți și să-L urmezi!

                                                                                                                 3. Noiembrie 2019 (Psalmul 114:3-8)