De aproape o săptămână suntem acasă, în România și suntem fără conexiune la internet!

Recunosc că în prima zi mi-a lipsit.

Mi se părea că e prea multă liniște, că aș mai citi ceva, că m-aș mai uita la un vlog, mi-aș mai verifica pagina de Facebook etc.

Dar de fapt e atât de bine fără, e atât de eliberator, ești atât de gol de atâtea informații inutile.

Mi-am și făcut un slogan pentru zilele astea:

Fără net, e perfect!

Ai timp berechet,

Viața ta proprie să o trăiești

Nu pe a altora să o urmărești! :)

Îmi doresc foarte tare să reușesc să mai tai cumva din timpul alocat “netului”. Știu că va veni o zi în care voi regreta tot acest timp pierdut, pe care îl puteam folosi cu mult mai înțelept.

Zilele acestea de concediu au trecut așa de frumos.

Am fost noi patru, împreună. Niciunul din noi cu vreun Gadget în mână.

Am citit, am povestit, ne-am întâlnit cu cei dragi.

M-am tot gândit la dependeța generației noastre și a celor care vor veni de tot ce înseamnă lumea asta virtuală, tehnologică.

Am ajuns la concluzia că ne e frică de liniște, de timp doar cu noi, de acele momente în care-ți auzi conștiința, gândurile.

Momente care pot fi dureroase, în care îți dai seama unde te afli, ce ar trebui să schimbi, unde greșești în relațiile cu cei dragi.

Pentru a evita introspecția asta ne umplem timpul și mintea cu tot felul de nimicuri, dar mai târziu ne va părea rău.

Vă las mai jos un citat care-mi vine deseori în minte: