E uimitor cum un bebeluș/copilaș se liniștește în brațele mamei lui. Oricât de mare i-ar fi „necazul“, când mama îl ia și îl strânge la piept, se liniștește.

Într-una din serile trecute am avut un astfel de episod, cu puiuțul meu cel mic. El e un copil care plânge fooarte rar. Acum îl supără dinții, care s-au hotărât, într-un final, să crească. Pe fondul ăsta, se întâmplă să se trezească din somn, plângând foarte tare.

În timp ce îl țineam strâns în brațe, m-am gândit că noi toți (indiferent de vârstă) avem nevoie, toată viața, de cineva, care să ne ofere un astfel de confort. De siguranță și liniște în momente de durere, de cumpănă sau de tristețe. Și cred cu tărie că ingredientele astea trebuie să le primim, în principal, de la cei mai apropiați nouă.

Tocmai de aceea îmi propun, conștient, să nu uit să păstrez un astfel de mediu pentru soțul și copiii mei, în toate etapele vieții lor.

Îmi dau seama acum că ei fac asta pentru mine.

Ce binecuvântată sunt!

octombrie.2019