sunt zile tulburi. Fiecare oră a zilei e umbrită de cel puțin un gând îndreptat spre oamenii care trăiesc realitatea războiului, chiar acum. Nu sunt departe de noi, la doar 1200 km distanță. Citesc și aud știri despre fel și fel de vieți a unor oameni obișnuiți, complet dărâmate.

Iar la noi, e totul ca înainte și totuși ... altfel.

Primăvara a venit.

E soare, deși gradele cu minus nu și-au luat încă rămas bun.

I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să pot asimila și conștientiza că noi suntem în siguranță. Iar pacea Lui mi-a inundat inima. 

Pentru mine, azi  a însemnat așadar,  mult, mult bine, culoare, flori, copii veseli, joacă, gătit, curățenie, lumină, comunicare … sunt recunoscătoare!