Curățam legumele pentru ciorbă și am nimerit o ceapă mare și frumoasă, dar când o tai pe la mijloc descopăr că vreo 2,3 straturi din interior erau deja putrede și urât mirositoare. Instant m-am dus cu gândul la asemănarea dintre banala ceapă din mâna mea și profunzimea sufletului unui om. Mai era nevoie de o perioadă de timp ca toată ceapa să se strice și să-ți dai seama de asta doar privind-o.

Exact așa suntem și noi oamenii! Câți oare nu dau bine la exterior, dar când se ivește ocazia și se dau la o parte, rând pe rând, straturile de superficialitate, descoperi cu adevărat cu cine ai de-a face.

Dar cât de interesant și ironic în același timp, că oricât ai vrea să salvezi aparențele, să pari ceva ce nu ești, vine un moment când și „învelișul” arată la fel ca ceea ce ai înăuntru. Poate unii reușesc să păcălească mai mult timp, dar „dezgolirea” va veni pentru fiecare, negreșit!

Deci, preocupă-te de interiorul tău, concentrează-te pe „omul ascuns al inimii”!