În val vârtejul acestei lumi

Cu atâtea nimicuri de te minuni

Pe care noi de multe ori le-mbrăţişăm,

Fără ca timpul să-l răscumpărăm ...

Avem nevoie de Ajutor

Ca să ne scape de-acest subtil amăgitor

El urâtul în frumos îl preface

Şi când ne dăm seama el râde şi tace.

O, fire nătângă a omului nou

Deschizi tu portiţa, crezând că-i cadou

Şi când îţi dai seama ce mult ai pierdut

E mult prea târziu de-un nou început.

Deaceea o Doamne acum te rugăm

Deschide-ne ochii să nu mai negăm

Că timpul ce trece minut cu minut

Acum e valoare ... apoi e trecut!