Eu scriu de foarte micuță, am jurnale de prin clasele primare.

Bine, atunci era mai distractivă partea cu misterul acesta al unui jurnal pe care îl ascundeam să nu cumva să-l găsească ai mei (mai ales că mami e omul ăla foarte curios, care a stat o noapte întreagă să-mi citească jurnalul. Eram deja în liceu, dar despre asta am să scriu odată separat 😃).

Acum însă lumea asta a scrisului mă acaparează cu totul. E acel ceva pe care-l faci fără efort, pentru care stai nopțile dacă e cazul și nu te plângi de oboseală. E acel lucru făcut din pasiune. 

Doar că timpul meu acum e manageriat de doi prichindei. Astfel e și mai palpitant să găsesc loc în zi și pentru asta, dar e cu atât mai dulce și mai revigorant.

E exact așa cum se zice că pentru ce faci cu pasiune, găsești timp,  resurse, tot ce e nevoie, doar să te mai afunzi o clipă în lumea ta preferată :)

Un alt lucru foarte interesant care se întâmplă este acela că și sarcinile care se încadrează în categoria ”you must do it”, devin mai ușor de îndeplinit, pentru că abia aștepți să mai ai puțin timp pentru ceea ce iubești să faci.