Munții te-ascultă și marea și vântul,
Balena și peștii și corbii.
Dar omul - coroana creației Tale,
Se-afundă ades în neascultare.
Și-apoi se întreabă:
De ce sunt războaie,
De ce sunt crime
Și-atâta cruzime?
De ce sunt atâția copii suferinzi,
De ce există boală și oameni flămânzi?
DE CE? Răspunsul e unul singur:
Pentru că tu omule n-asculți.
Ești vinovat de toate aceste rele
Și undeva-n adâncul inimii, tu știi că e așa,
Dar e mai simplu să dai pe altul vina
Pe vremuri, societate și chiar pe Dumnezeu.
Acum că te tot lauzi că ești mai înțelept
Că poți dezlega mistere, că te-ai iluminat
Că ai la îndemână știința, cunoștința
E în sfârșit momentul să fi mai asumat.
Și e deajuns să te întrebi de ce natura Îl ascultă?
De ce toți oamenii care L-au ascultat,
Au avut pace și o direcție precisă
Și viața lor complet s-a transformat.
Acesta e misterul ascultării
Față de Cel ce te-a creat după al Său chip.
El e Atotștiitor și Atotputernic
E vrednic să-L asculți și să-L urmezi!
3. Noiembrie 2019 (Psalmul 114:3-8)