În val vârtejul acestei lumi
Cu atâtea nimicuri de te minuni
Pe care noi de multe ori le-mbrăţişăm,
Fără ca timpul să-l răscumpărăm ...
Avem nevoie de Ajutor
Ca să ne scape de-acest subtil amăgitor
El urâtul în frumos îl preface
Şi când ne dăm seama el râde şi tace.
O, fire nătângă a omului nou
Deschizi tu portiţa, crezând că-i cadou
Şi când îţi dai seama ce mult ai pierdut
E mult prea târziu de-un nou început.
Deaceea o Doamne acum te rugăm
Deschide-ne ochii să nu mai negăm
Că timpul ce trece minut cu minut
Acum e valoare ... apoi e trecut!